Noi nu cunoastem pe nimeni si nimeni nu ne cunoaste pe noi.

Imi amintesc de copilaria mea foarte calda si de sarbatorile petrecute cu familia, de cum era lumea atunci.
Lumea s-a schimbat foarte mult si nu cred ca neaparat s-a uratit si inrautatit pentru ca asa a fost mereu, sunt de parere ca nu e important in ce perioada a trait un om, el e acelasi, e schimbat doar de circumstante, in concluzie oamenii nu s-au schimbat ca natura, gandire, etc, ei au alte interese si principii din cauza circumstantelor, mediului.Oamenii au fost dintodeauna buni, rai, calzi, reci, sinceri, mincinosi, etc si nu e nimic nou sub soare.
Insa, tu, ca om primesti informatiile si analizezi oamenii, ii pricepi treptat si falsa idee cum ca oamenii din ziua de azi sunt mai rai ca cei din 1800 (de ex) o avem pentru ca primim foarte multa informatie si mai ales informatiile negative.
In particular, eu, desi sunt naiva si am incredere oarba mereu si nu ma apar de niciun fel pentru ca eu cred intr-o lume in care oamenii sunt sinceri si se gandesc in primul rand la cei de langa ei, chiar si asa ajung la un punct in care realizez ca nu e asa, ca lumea in care cred e oarba si e adevarat ca e frumoasa, dar ireala, cum spuneam chiar si din punctul asta ajung la un moment dat sa realizez adevarata lume si ma rog de mine sa-mi tin garda sus mereu, sincera sa fiu nu reusesc.
Am priceput in cele din urma judecand de mai multe ori gresit anumiti oameni, invidiandu-i poate sau din contra sa-mi fie mila de ei, ca adevarul nu e cel ce pare a fi si ca eu poate sunt in ochii altora ceva ce eu nu sunt cu adevarat.
In concluzie eu nu cunosc pe nimeni si cu siguranta nimeni nu ma cunoaste pe mine caci perceptia ceilulalt asupra mea sau perceptia mea asupra cuiva nu numai ca nu poate fi obiectiva, dar absolut mereu e influentata de anumiti factori superficiali pe care chiar si atunci cand incercam sa fim obiectivi nu ii vedem fiind ascunsi cel mai probabil in incostientul nostru sau mai dragalas spus in spatele constientului nostru.